Dorinţa de Corina Vava

Stârnită-mi este pasiunea
Când în priviri de foc mă scalzi
Şi-n braţe mă cuprinzi.
Şi simt
Că inima-mi musteşte,
În aburi de plăcere năduşind.
Da!… simt cum inima mea creşte
Cu fiecare strop din dragostea
Ce-nlănţuie-ntr-un dans fierbinte
Şi trupuri şi dorinţe şi dor nestăpânit;

E-o dragoste hrănită
cu poftă, cu nesaţ, cu dăruire.
Căci dăruire cred că-nseamnă
Să vrei în suflet să-i pătrunzi,
Când vrei să arzi pe rugul pasiunii
Şi mistuit să cazi în flăcări de extaz.

Căci dăruire trebuie să fie
Când tot ce ai mai bun
Să vrei să-i dăruieşti, cu disperare;
Şi să te simţi pierdută-n ale sale braţe,
Să nu-ţi doreşti decât a lui să fii.

Căci dăruire trebuie să-nsemne
Să te încrezi în tot ce are
Şi să îl crezi în tot ce-ţi spune
Fără-ndoială, fără ezitare.

Căci numai dăruire poate să însemne
Când viaţa nu-ţi imaginezi
Decât alături...alături doar de el.