Promisiune de Corina Vava

Ai vrea să ştii ce-nseamnă fericirea?
Să ştii ce-nseamnă a iubi?
Atunci priveşte dimineaţa
Pe buze cum îi înfloreşte
Un zâmbet rupt din rai
Ce-ţi este dedicat.

Şopteşte-i la ureche
Cu suflu-ntretăiat
Că lumea n-ar avea nici sensuri,
nici farmec fãră el;
Nici pasărea n-ar mai cânta,
Nici râul n-ar mai susura,
Nici versuri muzica n-ar mai avea -
Şi lumea toată-n loc ar sta
De el n-ar exista.

Dar el există. E acolo.
E lângă tine. Şi îi vezi
sub geana încă-nchisă,
Privirea către lume-ntinsă
Într-o străfulgerată, aprigă-ncleştare
Dorind ca viaţa-ntreagă să cuprindă în neştire
Şi sensul lumii a-l cunoaşte.
Dar deocamdată,
sensul lumii
se întrevede printre gene somnoroase;
Şi sensul se reduce la o privire luminoasă
împărtăşită-n zorii unui început de zi,
Când mâna-ţi umblă-nfrigurată,
Când gura-ţi este însetată
De cea făptură minunată
ce lângă tine aşezată,
Ghiceşte setea ce te arde
Şi simte mâna-ţi tremurândă,
Şi astfel, udă ale tale buze
Cu prospeţimea buzelor,
Iar pielea-i caldă-ţi potoleşte
Înfometarea mâinilor.

Nu vei cunoaşte foame
Nici sete nu vei şti
Atâta vreme
Cât lângă mine tu vei fi-
Cât lângã tine tu mă vei dori.

Fidelul păzitor al fericirii tale eu voi fi:
Iar norii negri
nu vor încreţi
a ta frumoasă frunte
Luminoasă.
Voi fi întotdeauna munte
În calea vânturilor.
Nu voi lăsa nefericirea
La poarta vieţii să îţi bată
Şi-o voi goni întotdeauna
Deîndata.

Când frigul, ploaia, vântul te vor prinde,
Suflarea-mi arzătoare te va încălzi,
Iar trupul meu te va acoperi.
Pe calea de urmat te voi aduce
Când gânduri rele în ispitã te vor duce.
Descântec îţi voi spune la ureche
Atunci când rele-ar vrea de tine să se prindă.

Dar mai presus de toate eu voi fi
A ta prinţesă iubitoare;
Şi amândoi voi vrea să-mpărtăşim
Aceeaşi patimă seducătoare
Şi-aceleaşi doruri, năzuinţe,
Aceleaşi spaime şi dorinţe.

Voi fi ce încã tu nici n-ai visat
Voi fi şi noapte, voi fi şi zi,
Un foc nebun sau apă curgătoare
Pământ fertil
Sau creasta unui munte
Iar pentru suflet-ţi voi fi hrană
Şi pentru ale tale mâini voi fi -
Un lut ce suflet tu-i vei da;
şi mă voi întrupa:
În trup puternic de felină,
În vultur lin zburând semeţ,
În visul unei nopţi de vară
În goana unui cal drumeţ.

Voi fi mereu ce doar pământul,
cât cuprinde,
îţi poate ţie oferi.
Clipeşti, şi doar o clipă cât gândeşti
Îţi sunt aievea, şi-ţi sunt doar gând -
Voi fi asemeni vântului
Nestăpânit, răscolitor,
Asemeni ploilor de vară
Ce fruntea năduşită răcoresc.
Aromă de căpşunã voi avea,
Miros de crin regal.
Şi gustul fericirii voi avea
Atunci când TU mă vei gusta.