Te auzeam cum cresti copila
si te chema oglinda desfranata
să fugi ca ochiul prin pupila
sau ca femeia dintr-o fata.
Dar te tineam captiva-n ochiul meu
asa cum marea pe albastrul tine
cum tine trei pe Dumnezeu...
si parca nu stiam pe cine
tocmai zidea la mine-n piept
cel mare cel viteaz cel drept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu